Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XII.2 Reflecţii asupra Bibliei, (fragment)

„Este metafizic imposibil ca Esenta divină în Realitatea sa transcendentă să poată să se reveleze ca atare: ea nu se poate revela decât ei înşişi în Misterul « iradiaţiei divine ». Dacă s-ar revela ca atare în lumea creată, aceasta ar fi imediat « transformată în cenuşă » de « fulguraţia » Gloriei divine. În această privinţă, mărturia lui Moise pe Sinai este fără echivoc: « Nimeni nu-Mi poate vedea Faţa şi să mai trăiască. » (Ieşirea XXXIII, 20). Pentru a se manifesta, Faţa divină trebuie să se « voaleze », ceea ce este unul dintre aspectele « Revelaţiei ». Orice « teofanie » prezintă deci o ambiguitate fundamentală: este un voal pe Divinitatea care vrea să se dezvăluie. Ca « voal », orice « teofanie » permite lumii să subziste atât timp cât posibilităţile acestei lumi nu sunt epuizate; ca « dezvăluire » oarecum « parţială » a Divinităţii, ea nu poate să nu provoace reacţii din partea « câinilor » şi a « porcilor », şi revolta lui Satan. Înţelegem astfel cu uşurinţă abaterile Israelului, şi lupta, care trebuie să dureze până la « sfârşit », între Dumnezeu şi Satan. Pe de altă parte, « teofania », în imposibilitatea de a fi o manifestare a Esenţei divine ca atare, manifestă doar « aspecte » sau « atribute divine ». Astfel YHVH îi revelează lui Moise Numele Său, Justiţia lui Amos, Milostivirea lui Osea, Sfinţenia lui Isaia. Cât priveşte pe Hristos, în calitate de Logos Incarnat, Îl revelează pe Tatăl despre care declară concomitent « că este mai mare decât el » (Ioan XIV, 28) şi că Tatăl şi el nu sunt decât Unul (Ioan X, 30). Dar Esenţa divină rămâne incomunicabilă şi inaccesibilă creaturii ca atare, şi aceasta nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu decât prin « vălul » Revelaţiei.”