Abatele Henri Stéphane, Introducere în esoterismul creştin, Tratatul XIII.3 Despre teoriile teosofiste, (fragment)

„Ar fi foarte usor să se constate în acest moment efectele acestei decadenţe şi ale aceste « obscurări » a intelectualităţii veritabile în toate domeniile. Mai întâi este predominanţa raţiunii asupra intelectului pur, cu apariţia tuturor sistemelor filosofice, pentru a ajunge în cele din urmă la aberaţiile scientismului şi ale pozitivismului, şi în cele din urmă la negaţia raţiunii însăşi, care era doar o palidă reflecţie a intelectualităţii veritabile. Această abdicare a raţiunii apare cu predominanţa sentimentalismului, a acţiunii de dragul acţiunii şi a cercetării exclusive a « fenomenului » perceptibil prin intermediul organelor de simţ. În filosofie sunt aberaţiile agnosticismului, naturalismului, pragmatismului, evoluţionismului şi ale sensualismului; ştiinţa însăşi, devenită exclusiv « profană » se disperează în detalii şi ipoteze indefinite care, în lipsă de principii, sunt condamnate să dispară foarte rapid. În viaţa curentă, predomină schimbarea, agitaţia, zgomotul. Religia însăşi este atinsă de această nevoie de mişcare: doctrina pură a trecut pe planul doi pentru a face loc « moralismului » şi « sentimentalismului », ceea ce se traduce mai ales printr-un prozelitism extravagant şi prin divagaţiile « pseudo-misticismului » sub toate formele sale. Protestantismul care, în lipsa unei doctrine, abundă în acest sens, constituie o etapă avansată pe calea degenerescenţei creştinismului. Dar maximum decadenţei, în care se manifestă căutarea « fenomenului », dorinţa de « consolări sensibile », prozelitismul şi propaganda cea mai vulgară, concomitent cu absenţa oricărei doctrine demne de acest nume, şi-a găsit expresia în invenţiile cele mai recente, care sunt tocmai formele diverse ale ocultismului, spiritismului şi teosofismului. Culmea aroganţei apărătorilor acestor doctrine în privinţa naivităţii adepţilor lor, mai ales femei, minţi slabe sau bolnavi, este de a vrea să dea o aparenţă de adevăr pretinselor lor doctrine făcându-le să derive din teoriile metafizice ale Indiei, pe care le interpretează în sensul propriilor tendinţe.”