"Existenţa hainelor princiare şi sacerdotale dovedeşte faptul
că haina îi conferă omului o personalitate, că exprimă sau manifestă o funcţie
care depăşeşte şi înnobilează individul. Manifestând o funcţie, veşmântul
reprezintă chiar prin aceasta virtuţile corespunzătoare. Desigur, costumul nu-l
schimbă pe om ex opere operato, dar actualizează la omul normal predispus –
deci sensibil la îndatoriri şi virtuţi – cutare conştiinţă a normei şi cutare
conformare la arhetip. Dacă un proverb francez spune că “haina nu face
călugărul” (l’habit ne fait pas le moine), există un proverb german care spune
exact pe dos (Kleider machen Leute). Toată lumea poate constata în ce măsură
portul unui veşmânt anume ne modifică purtarea: individul tinde să se şteargă
în faţa funcţiei, astfel încât este oarecum remodelat de haină. Este de la sine
înţeles că omul nu-şi poate pune decât veşmântul la care are un drept decurgând
dintr-un titlu oarecare, fie ocazional fie permanent; uzurparea este la fel de
înjositoare ca orice vanitate, iar “nobleţea obligă”.
Etudes Traditionnelles, no 484, 1984
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire